Atat de mare sunt!

Lilypie Kids Birthday tickers

duminică, 30 noiembrie 2014

Calendarul de Advent

Mi-au placut din totdeauna calendarele de advent, dar pana anul asta n-am indraznit sa fac unul.
Ideea am preluat-o de aici. Avand template-ul, m-am gandit la cate o activitate pentru fiecare zi care sa ne introduca in atmosfera Craciunului, pentru ca pentru mine ideea Calendarului de Advent nu are legatura cu dulciurile ci cu o perioada liniste, de imbogatire sufleteasca ... de introducere in ACEA atmosfera, cum am mai spus.
Cand am adunat toate cele 24 de activitati le-am printat pe hartie autoadeziva si am atribuit cate una fiecarei zile.
Azi am "instalat" calendarul pentru ca maine e deja 1 decembrie si avem de treaba....


 Sa inceapa numaratoarea inversa pana la Craciun!



Voi ati pregatit calendarul?

miercuri, 5 noiembrie 2014

Acvariul

Pentru aceeasi provocare a nazdravanilor am mai confectionat si un acvariu.








OZN-ul

Nazdravanii talentati ne-au provocat saptamana asta sa ne jucam cu farfurii din carton. Ei bine, mai aveam acasa vreo doua farfurii si le-am pus la treaba.
Iata ce-a iesit:








marți, 4 noiembrie 2014

Istanbul ziua 3

Nu am uitat sa termin povestea mea la Istanbul, pur si simplu am fost prinsa cu niste alte treburi.

Programul zice asa:
ZIUA 3 : Plimbare pe Marea Marmara la Buyukada-Insula Printului (include: transport local–tramvai+vapor, turul insulei cu trasura si pranz cu bauturi), apoi shopping in Istanbul.

Preturi
Excursie: 40 €-daca se achita la agentia din Romania cu minim 21 zile inainte de plecare sau 
                 50 €-daca se achita in excursie 
Transport: tramvai 4 lire la intoarcere ( in cei 40/50 € nu era inclus decat drumul dus)

Dupa micul dejun am luat tramvaiul T1 pana la Kabatas, capatul liniei - vreo 13 statii daca imi amintesc bine. La 50-100 m este portul de unde printre altele pleaca si vaporasele catre Insula Printului.
 

Insula Buyukada din Turcia este una dintre cele noua aflate aproape Istanbul, fiind si cea mai mare. Aici nu se poate circula cu vehicule motorizate, asa ca turistii au de ales intre trasuri, carute, biciclete,  sau o plimbare pe jos. Singurele masini de pe insula fiind masina primarului, salvarea, pompierii si masina de gunoi.
 
 
Drumul a durat cam o ora jumatate. Vaporul cu care am mers a oprit si la Heybeliada, a doua insula ca marime a arhipelagului ce formează districtul Adalar. Odata ajunsi am fost dusi direct intr-o piata unde troneaza un ceas mare si de unde am luat trasurile pentru turul insulei.

 
Turul insulei nu m-a impresionat cine stie ce in primul rand pentru ca birjarul a alergat bietii cai 15-20 min mai ceva ca la curse, nu ne-am oprit sa admiram peisajele, casele, plajele etc, nu stia decat turca si nu putea sa ne raspunda la unele intrebari de bun simt zic eu. In fiecare trasura eram 4 persoane.
 
Lucruri frumoase de vazut sunt multe, dar la pas...
Turul cu trasura nu stiu cat costa, n-am vazut nici o placuta, nici nu m-a interesat sincer.

 
Imediat dupa tur am mers la masa la un restaurant pescaresc. Mancarea buna, indestulatoare asemanatoare celei de la seara turceasca, doar ca de data asta la felul principal am avut peste.

 
Dupa masa am avut ragaz aproximativ o ora sa exploram la pas insula. Ne-am plimbat, am fotografiat, am savurat  o inghetata, ne-am oprit la toate magazinasele cu suveniruri. Acelasi produse ca si in Istanbul sau personalizate cu numele insulei Buyukada. Preturile acelasi, nimeni nu negocia, si evident toti vanzatorii se laudau cu marfa lor ca fiind cea mai buna, calitativa, la pretul cel mai mic si eventual lucratura manuala.

La intoarcere, aceeasi o ora jumatate cu ferryboat-ul. Am avut noroc de vreme frumoasa si am putut admira peisajele si face poze. Am avut parte atat la dus cat si la intors de 2 ghizi "absenti din cele ale ghidajului". Au stat impreuna si au discutat intre ei sau s-au uitat pe geam dar n-au transmis nici o informatie turistilor. In schimb ne-am "bucurat" de un comerciant foarte haios care facea reclama la un fel de tirbuson - picurator care scotea tot sucul din citrice.

 
 
   
La intoarcere in Istanbul am avut liber sa facem ce ne trece prin capsoare. Cum in ziua precedenta nu am ajuns in Marele Bazar si cineva langa mine tanjea, am mers. Personal n-avem nici o dorinta sa pierd 2-3 ore inauntru, dar nah, vorba aia sa vii la Istanbul si sa nu treci macar pe la bazar n-ai facut nimic.

Nebuie curata! Un spatiu imens cu de toate! Multa lume, multa marfa, multe mirosuri, multe limbi vorbite, multa galagie, dar curatenie, ordine si nu imbulzeala. Cel putin la prima vedere CIVILIZAT!

Ne-am invartit prin bazar de era sa ne ratacim. Ratacit in ideea ca nu mai gaseam iesirea ce ne era cunoscuta si apropiata de zona noastra de interes. Am cascat ochii, am facut ceva cumparaturi si intr-un final am parasit incinta indreptamdu-ne spre hotel pe o ploaie mocaneasca.

Evident ca ploaia nu ne-a impiedicat sa iesim si seara pe strazi si sa luam pulsul noptii.

Indragosteala

din senin in timp ce se uita la desene animate ...

Mami, eu nu vorbesc cu Fetita Zurli pentru ca imi place de ea....si nu vorbesc.
Cum adica iti place de ea?
...pai imi place pentru ca are parul ca un ren....
Adica are cornite?
Daaa.
Asa, de ce-ti mai place?
...pentru ca iubeste copii, nu-i place ploaia, ii plac cateii, dar nu astia din fata blocului de la mine.
Dar de ce nu vrei sa vorbesti cu ea?
Pentru ca ... canta prea tare!